România strânge rândurile pentru Jocurile Olimpice de la Londra, care vor debuta exact într-o lună. La fel ca în 2008, judo-ul va da startul în numărătoarea medaliilor, în acest an trei românce urmând să se bată pentru titlul olimpic: Alina Dumitru (48 kg), Andreea Chițu (52 kg) și Corina Căprioriu (57 kg). Antrenorul Florin Bercean (49 ani), cel care pregătește de 15 ani lotul olimpic, a dezvăluit pentru ProSport ce stă în spatele performanței și ce așteptări are la Londra.
Mai sunt 30 de zile până la Londra. E mult, e puțin? E exact cum trebuie, suntem deja în linie dreaptă cu pregătirea. Am încheiat cantonamentul la munte și de mâine (n.r. – azi) ne reluăm pregătirea la Cluj. Am schimbat un pic programul, marți am făcut-o zi liberă, un fel de duminică a noastră, și deja am început programul de modelare al antrenamentelor.
Ce vă doriți pentru JO? Îmi doresc imposibilul, vreau ca fiecare dintre cele trei fete să se întoarcă mulțumită acasă, cu medalie. E aproape imposibil să se întâmple astea, dar îmi place să sper.
E greu să lucrați cu atâtea fete? Uneori este greu, dar poate de aceea îmi place mult ceea ce fac. Nu există provocare mai mare ca aceea de a lua toate aceste personalități și de a le aduce sub același steag. Și nu este vorba numai de a le antrena, ci și de planul educativ. Sunt fete cu care muncesc de ani buni, ajungi să fii un părinte pentru ele.
Corina Căprioriu se amuza că de la dumneavostră a luat prima bătaie… (râde) Nu sunt de acord cu metodele inumane de educare, dar de multe ori nu ai altă metodă de convingere. Noi încă de la început am încercat să facem o familie aici. Nu le-am certat mai mult decât mi-aș fi certat propriii copii. Corina e o fire mai aparte, care de cum a venit aici era hotărâtă să facă revoluție. Comenta la tot, era rea de gură, protesta tot timpul!
Și acum? Nu s-a schimbat prea mult! (râde) Dar a înțeles că fără muncă nu poți face performanță. Corina e mai luptătoare, mai arțăgoasă, nu rămâne niciodată datoare nimănui cu nicio vorbă. când te prinde, te arde! Ea are o personalitate pe care, dacă o transformi în acel om de luptă, va fi greu de bătut pe saltea.
„Alina, o icoană de pus în biserică”
Fetele v-au dat vreo poreclă? Nu știu. Probabil că am și eu vreo poreclă trăsnită, că la noi la lot se poartă poreclele, Alina e Piți, Corina e Chiștoc. În timp, fiecare fată își găsește poreclă, însă toate vin dintr-o fază faină pe care a făcut-o respectiva. Când mă strigă, îmi zic Berci.
Ați scos prima campioană olimpică din judo-ul românesc… Nu aș spune chiar așa. Din păcate, pe Alina nu o poate egala nimeni. tot ce a realizat a făcut cu multă finețe. A fost un copil bun, foarte cuminte, extrem de disciplinat, foarte sensibil și delicat. Eu tot timpul i-am spus că „tu nu ești bună pentru luptă, tu ești o icoană de pus în biserică”.
Simțiți că titlul olimpic de la Beijing a atras mai multe așteptări? Da, și e normal să fie așa, însă pe zi ce trece e tot mai greu. Toți îți cer tot mai mult, este acea presiune că trebuie să scoți rezultate. Ai obținut o medalie? E bine, dar data viitoare ar fi și mai bine să fie două. Să știi însă că pe fete este o presiune fenomenală.
„Le cunosc pe fete mai mult decât pe ai mei de acasă”
Spuneți-ne care e cel mai greu lucru din cariera unui antrenor de judo? Accidentările. Este crunt ca, după zece ani de muncă, la un antrenament, într-o fracțiune de secundă, să îți sară genunchiul. Crești un copil, îți pui speranțe în el și se duce totul.
Aveți vreun regret până acum? Nu. Am avut o viață frumoasă ca antrenor, cu multe împliniri, însă îmi pare rău că nu am putut face mai mult pentru copiii mei, pentru că am ajuns să le cunosc pe fetele cu care lucrez mai mult decât pe ai mei de acasă. Și nu știu, e ca o amărăciune că m-am ocupat mai mult și le-am dus grija copiilor altora decât alor mei.
Ce vine după Londra? Nu știu, sunt foarte obosit, este foarte greu când pui suflet în ceea ce faci. Îmi doresc ca după Londra judo-ul românesc să rămână la un nivel la fel de înalt și voi fi împăcat cu gândul că am făcut tot ce depindea de mine.
Vă gândiți să vă retrageți? Îmi place ceea ce fac, să concurez cu alții, toată viața mea a fost o competiție. Însă îmi doresc foarte mult să mă întorc și spre familie, să încerc să umplu un pic toate absențele din acești ani. Pentru mine e greu, micuții mei suferă tare mult când sunt plecat, iar eu sunt destul de sensibil, am îmbătrânit și îmi doresc să fiu cu ei.
Despre…
Alina Dumitru: „e o fată ambițioasă, care în permanență își dorește să se autodepășească. pe cât pare de firavă, pe atât de puternică e”
Andreea Chițu: „revelația lotului olimpic, are o mare forță interioară, extrem de tehnică și foarte ambițioasă când își pune ceva în cap”
Corina Căprioriu: „e luptătoare, ambițioasă. După eșecul de la Europene, s-a motivat parcă mai mult și cred că va face o surpriză la Londra”
12 ani de pregătire îi trebuie unui judoka pentru a ajunge să facă performanță. rezultatele vin abia după vârsta de 20 de ani
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER